Suferi intr-un violet translucid

Metamorfoze psihice

Spinteci pielea intinsa pe panze

In vibratii melo-dramatice, cosmice

Dimensiuni coborate din vise arhaice

Mustata trufasa iti joaca feste

Ascunzand mana de lucru de fum de tutun

Le mesteci pe toate parinteste senil si vulgar

Lipindu-le iar la colt fara rama

Tonurile, vietile se inlocuiesc departe de Creator

Expuse unui cor sideral tot mai orb

Pornesc sa le caut altarul

Pe campuri de ieri am crestetul gol

Zapada mi-a ars pavaza

Grea s-a stins in albastru

Cutreier prin frig selenar

Cu teama de junghi si cutit

Ingerii mor mai iute ca noi

Doar aripile stau de veche o vreme

Pandesc inimi albe sa fure din oameni

Se intind pe altare si mor in aceeasi ingeri de paza

Soarele pleaca in lume de pe buzele tale

Esti pasare roz, floare cereasca

Crescuta in umbra de inger

Te rog smulge-mi ochii

Om sa te vad doar pe tine

Pe nodul vietilor noastre

Pamantul tot e cuprins intr-un inel

Iar noi il rostogolim in palma

Nu plange iubito, nu se sfarama

Aici sus totul e rece si dur

Pana si tamplele noastre candva

Vor fi uitate innodate in piatra

Sa prijine capatul lunii

Caut o harta in mine

Drumul sa capete margini

Iar intr-o rascruce

Sa ingrop singura din mine

Tacerea neagra ca ceata

Vreau cale in lumina

Pasului meu sa ii vad perechea

Merg dinainte de vreme

Si inca nu stiu unde sunt

Numai icoanele de pe copaci

Se schimba odata cu seara

Alunga dorul larg din balcoane

Geme cerul la rasarit

Nascand alt capat de lume

Fantome pe mare

Isi pierd in plase conturul

Barcile zodii de foc capata inimi

Si trag punti la mal

Dezlegand pamantul si apa.

Cu rochii din spuza de soare

Zambesc si te cheama in zare

Merg la fel de departe ca tine

Prinde-le de maine sa ramana virgine!

Prin lume departe de lume

Candva au sa sfarseasca

Romanul diminetilor de ceai

Pline de viata intr-o rascruce

Isi vor naste duhul

La capete isi aprind lumanari

Sa invinga intunericul batut de stele

Au glasuri rasfrante din picuri de pulberi

Ciocnite la poarta lui Dumnezeu

Cerand apa si pita.

Iar prin pori, stele de mare imi strecoara privirea

Silfida in falduri de luna

Momeala naiva din valuri te salti peste punte

Urechile dorm aduse in adancul discret

Cheama delfinii sa ne uneasca

Cu tremul fertil intorc privirea dinspre pamant

Caci universul moare odata cu sine



Sorbindu-se adesea goale

Se ung pe spate violine

Tipand rime extaziate

Pe pieptul piersicilor albe

Odihna isi cauta trei lacrimi

Totul imi pare un ospat valpurgic

La care numai gandul mi-a ajuns

Chiar daca dragostea s-ar demoda

As face inca pereche cu toate

Doar inima nu le incape, zgarcita

Le vrea aprinse in una

Si caut milenii in file de carte

Decupez vesnic sa aflu un foc

La capatul vesnic al vietii sa spun

Uit-o ! chipul din figura mea demodata

Iar degetele se invart fara dantele pe un colt de masa

Vals de priviri venetiene ce intr-un gand pagan se imbina

Aici timpul e mistuit in suc de mandarine

Iar vietile se pravalesc spre inceputuri

Fara sa caute vreun chip de drum

Ramai aici muscat Bovary-an ca o petala din fereastra!

Din felinar o limba il soarbe furisata

Casele curg si cerul doarme printre stele

Alung privirea in pribegie

Sihastru glasul din chilie isi repeta crezul

Agonizez intr-o deriva epocala

Ma simt o masca roasa in ceara

Pierduta ca un pacatos in Styx

Dospit pe capete de ata

Il duce volbura prin timp

Crezand ca Dumnezeu e acasa

Ii lipesti palmele in ori si ce fereastra

Obrazul tau si canturile

Pescarii si gondolele

Himere dintr-o carte sacra

Amagiti sfinte duhurile

Si hai sa ne privim in soare

Lipeste buzele pe oglinda

Vreau sa iti inmultesti sarutul

Macar in gand sa imblanzesc

Geamana lui iluzie

Nu pune paznici fruntii tale

Si nici carmaci pe sub barbie

Vreau sa te scald ca soarele

Sub patura sa fierbi ca raul

Toarse in ciucuri si pasle de mate

Tresar rasaritul mucegaite pe trotuar

Scarabei si paienjeni zac in medina

Iar laptele fierbe hranindu-si puii

Desertul invie in varf de moschee.

Mii de drumuri desfundate reciproc

Toate coboara catre varfurile limbii tale

Domolind suferinta cu ceai din floare de cactus

Nici gandul nu-ti tulbura calmul

In suflet de Sahara si pacatul  se naste uscat

Ahmed iti scrie din stele cazute in lacrimi

Departe de tine, dorul sau stins in caravane

Aici e gradina frumosilor morti plutitori

Albi si inalti iti asculta privirea

Cum coboara in dune dinspre Atlas

Furnica miliarde de puncte in muschii de piatra

Furisati ne propunem viata pe topogane

Ne-am recunoaste interminabil in haine de nunta

La colt de mochee ori gravi prin bazare de verba volante

Chipuri pirogravate pe soare ne pravalim catre aceea-si vale

Totul curge in scris printre degete familiale

Suc de nori scurs din portocale

O… doar zidurile sunt libere de cuvinte

Mult mai batran decat azi

Traiam vag de pe o noapte pe alta

Inghitind varsta in pilule

Boem colectionar de chipuri

Rotesc etern memorii de vinil

Sortate sub pleoape dupa anotimpuri

Sorb infuzia intrebarilor

Obrazul ar fi vrut sa te recunoasca

Poate acum chiar te cauta

Si totusi timpul destul nu e de ajuns.

Trupul tau, reflexie de lac intre nuferi…

Unii ii cheama nori dar noi nu ii credem

Pana si vocea te tradeaza uneori

Nepamanteana ca tipatul unui delfin

Impinge planetele in perpetua lor defilare

Dimineata nu mi-as ierta trezierea tarzie

Chip crud, bob primavaratic de mar

Imi naste zilnic, aripi de flutur hoinar

Esti singura icoana, inramata partial in fereastra

Sfanta, dezlegi sufletul lent asa cum sorbi

Din tigara de sticla impartita cu buzele tale

Tarziu dupa ce ai rusinat luna goala

Te iubeste cevaul din mine atat de ascuns

Incat aflat s-ar arde in zambetul tau perpetuum mobile

Din oase dezlipesc nisipul

Ajuta-ma sa-l intalnesc pe Alah

Cu Dumnezeu al meu as vrea sa bea

Sa-mi uite numele si treapta

Pe palmele de ficus sa imi scrie soarta

Doi frati ne-nascuti separati

De o fiinta doar cu zarea si cu vantul

Sa ne uneasca pe ascuns

Departe in dunele din Ouazarzate

Ca un soarece sa nu-i afli capat

Am vrut sa fug intr-un colt

Departe de tine la marginea vremii

Pe tarm sa-mi las picioarele

Iar eu sa ma scald in nimic

Am zburat cat m-au tinut privirile

Dar nu am aflat decat cheia din ceafa unui ceas.

Nu ma misc nici cat o privire virgina

Soarta insasi se destrama in certitudini

Pe biletele scolaresti, una din fete sunt eu

Dorm viu ca o pasare in ascensiunea rece

Vibrez in tonuri albe sarutand timpane de orez

Picioarele mele se bat pentru un ultim prim-pas

Iar eu, deasupra ma privesc ca un ecou in inima sa

In gaura cuiului

Din talpa luminii

Inghite noduri stranse

Pe gura de peste

Cauta refugiu seral

Abisul stiintei fatal

Zilei de paine

Nasul de tren

Il frange solemn

Deasupra finului tras

Prin gaura talpii

In vagabondajul fatal

Nici sange albastru, numai o calimara amara doar o CALIMAMARA

Sunt de un verde planetar intins pe altar

Hai sa lasam biografii sa ne scrie psalmii

Eu vreau sa iti intind o capcana umana

Doar sa imi oferi o muscatura orfelina.

Nici acolo gandurile nu sunt drepte

Si nici masurile sale nu sunt juste

Un haos matematic bine determinat cu privirea

Pe intuneric fiindca odata ivita ideea

Pasul Echerul se reduce la absolut.

O palma indoita trufasa sub buze?

Dar cele buze cazute pe o coapsa?

Si coapsa ce sufla rotund pe vintrele tale?

Vintrele curbe din palme…

Oceanul dermic soarbe sticla inchisa in vin

Asteapta ca vreau sa te visez libera iar

Ma intarzie numai un dar ce nu-l pot ingropa

Nu am pamant lucid sub corabie

Trimite-mi inca un ciob sa-l ascund in ea.